Persoanele care sufera de probleme de atasament au dificultati in a dezvolta si a mentine relatii sanatoase. Este un tip de problema ce apare in general inca din copilarie si afecteaza capacitatea de a comunica si de a manifesta afectiune, incredere sau empatie.
Care sunt cauzele problemelor de atasament? Problemele de atasament sunt cauzate de imposibilitatea de a crea legaturi cu persoanele din jur. Problemele de atasament sunt cele care desemneaza o dezordine emotionala, comportamentala si de interactiune sociala.
Acestea sunt datorate unui esec de atasament in ceea ce priveste satisfacerea anumitor nevoi primare in timpul copilariei. Atunci cand un copilas nu este in relatie cu un adult semnificativ care sa ii satisfaca nevoile sale primare, copilul are toate sansele de a dezvolta probleme de atasament care ii va afecta comportamentul intreaga sa viata.
Care sunt problemele de atasament la adulti?
Atasamentul este modul in care relationam cu ceilalti si care influenteaza tipurile de relatii pe care le formam. Inca din copilarie, incepem sa dezvoltam modele mentale despre ceilalti pe baza sensibilitatii sau grijei lor la nevoile noastre. Persoanele care se ocupa de copii si care sunt de incredere, stabili, disponibili, receptivi si linistiti creeaza o baza sigura pentru ca toti copiii sa exploreze lumea din jurul lor, stiind ca se pot intoarce la ei atunci cand este nevoie.
Multe lucruri pot perturba stilul de atasament, cum ar fi un parinte care nu poate satisface nevoile emotionale ale copilului sau experientele negative care pot aparea de-a lungul vietii, cum ar fi abuzul, violenta, intimidarea, moartea unei persoane dragi etc.
Ca adulti purtam aceste modele similare in mintea noastra. Cand ne confruntam cu o „amenintare”, fie ca este mentala, emotionala sau fizica, cautam adesea confortul unei persoane dragi.
O amenintare poate fi tot ceea ce creierul nostru percepe ca amenintator, cum ar fi o critica, cineva care ne loveste din greseala la magazin, un accident de masina etc. Chiar si vestile bune, cum ar fi promovarea carierei, ne pot face sa cautam o persoana draga pentru a impartasi vestea.
Stilurile de atasament pentru adulti pot fi clasificate in urmatoarele categorii: sigur, anxios-preocupat, dispretuitor-evitant, temator-evitant.
Atasament sigur: Se caracterizeaza prin putina anxietate si putina evitare. Un astfel de adult presupune ca ceilalti sunt de incredere si se considera iubit dar si poate sa ofere iubire si siguranta la randul sau.
Atasament anxios – preocupat: Se caracterizeaza prin anxietate ridicata si evitare scazuta. Ingrijorarea cu privire la cultivarea relatiilor poate fi ca si cum ai cauta alinare. Este vorba despre a-i vedea pe ceilalti ca fiind instabili sau inconsecventi, asa ca trebuie sa hranesti constant relatia pentru a o pastra.
Atasament dispretuitor – evitant: Se caracterizeaza prin putina anxietate si multa evitare. Acest tip de atasament poate parea excesiv de independent, capabil sa compartimenteze sau sa reprime nevoile emotionale.
Atasament temator – evitant: Se caracterizeaza prin anxietate puternica si tendinta puternica de evitare. Poate face relatiile dificile sau imposibile, implica sa-i vezi pe ceilalti ca fiind nesiguri si pe tine ca fiind nedorit.
Poate terapia sa schimbe atasamentul la adulti?
Tiparele de atasament se pot schimba in timp, dar procesul este lung si lent. Terapia te poate ajuta sa intelegi stilurile de atasament pe care le utilizezi si sa intelegi mai bine cum s-au dezvoltat de-a lungul timpului.
Avand o mai mare constientizare de sine, poti invata sa te eliberezi de tiparele nesanatoase si sa iei decizii mai constiente in relatiile tale cu ceilalti, pentru a cultiva o mai mare siguranta in acele relatii si in tine.
Tinand cont de dificultatea acestor persoane de a crea o legatura intima, de a avea incredere, terapia va trebui sa tina cont de acest aspect esential. Pentru ca legaturile sa se poata lega, terapeutul va trebui sa de a dovada de autenticitate, de implicare, de compasiune , de acceptare neconditionata.
Interventiile terapeutice vor avea in vedere aspectele cognitive, emotionale, relationale si comportamentale, cu preponderenta asupra aspectului relational.